Poți recunoaște un bărbat matur după cicatricea pe care o poartă, fie că e amintirea unei femei perfecte pe care nu a reușit să o cucerească sau cea a unei iubiri pierdute pentru totdeauna. Ellie. Un glas de la care m-am topit din clipa în care îmi rostise numele ei. O voce care îi trăda momentele de inocență și toată aroma celor 20 de ani. Iar când începea a râde mi se topeau genunchii de eram gata să-i îngenunchez, de parcă aș fi căzut pradă vreunei vrăji de adorație. După amiezile o găseau cu capul pe pieptul meu dezgolit, momente în care îmi asculta cu atenție bătăile inimii și ma mângâia de parcă ar fi vrut să le încetinească. Însă într-o dimineață de primăvară s-a trezit într-un alt viitor decât al meu, iar odată cu ea a rupt și o parte din sufletul meu.
Au trecut ani, iar în momentul în care începi să uiți însemnătatea unor date din calendar, viața are un mod ironic de a-ți aminti trecutul. Mă regăsise cu un telefon. Timidă, doar de a măslui ochii lumii, căci ea nu se simte vinovată pentru nimic “- Dacă vei întrerupe am să înțeleg, dar trebuie să ne vedem”. Rămasem perplex, iar pentru că mă luase prin surprindere uitasem cât de mult ajunsem s-o urăsc la un moment dat. “- De ce mă suni?” aș fi vrut să o întreb, următoarea clipă însă mă regăsi la nici cinci pași de ea.
Camera dădea senzația de imens datorită razelor de soare care o obligau să țină ochii semideschiși, fapt ce-mi aminti de momentele în care îmi plăcea așa de mult s-o privesc. Dar în fața mea era o altă Ellie, mai matură, cu trăsături mai pronunțate ale feței. Adolescenta care îmi făcea ochi dulci cândva, și-a părăsit coconul și s-a transformat în fluture.
Mă durea sufletul că nu pot să-i cuprind obrajii și să-i spun la cât de frumoasă a rămas, să-i mângâi ochii care și-ar fi amintit de mine cu o lacrimă, să-i alint buzele pe care și le mușcase atunci când îndrăzni să mă uite. “- Vreau să fii fericit!” mă întrerupse la un moment dat. Îi ignorasem întrebarea, dar ea insistase pe un ton mai grav “- Îți doresc să fii fericit!”. “- Mai spune-o o dată” i-am răspuns eu un pic iritat. În acel moment își luase privirea de la mine de parcă ar fi vrut să ascundă ce ar urma să spună. La plecare mă aplecasem să o îmbrățișez, dar ea îmi furase un sărut, iar când se convinse că nu mă împotrivesc, mă trase la perete.
Își strecurase palma după gâtul meu, iar odată cu ea mi s-a înflăcărat toată șira spinării, de parcă mi se băga sub piele, fiecare terminație nervoasă a mea vibrând sub freamătul buzelor ei care se înfruptau din mine cu atâta ardoare. Imediat ce-și potolise setea de dorul lor, cu ochii închiși, oftase de plăcere, lăsându-mă în voie să-i gust din liniile perfecte ale umerilor și să-i excit gropițele claviculei.
Și dacă femeia a fost făcută din bărbat, atunci mâinile mele se îmbinau de minune cu coastele ei, de parcă acolo le-ar fi locul. Iar senzația de fluturi în stomac sunt mâinile ei care se joacă pe abdomenul tău care încet și timid, creând suspans, își fac loc spre sexul tău.
Corpurile noastre se înfierbântaseră deja într-atât, gata să se amestece într-un aliaj, în senzații și patos, gata să topească lumea întreagă, iar energia din urma acestora să se consume prin zonele noastre erogene.
Pielea ei se transformase într-un val de catifea, care îmi aluneca prin mâini și la fiecare atingere lua formele cele mai desăvârșite în imaginația fiecărui bărbat.
„- Am făcut-o de atâtea ori cu tine în gând…”, “chiar și atunci când eram singură”, de parcă mă acuzase, drept pedeapsă îmi mușcase buza până la sânge.
Mă hrăneam din răsuflările ei lente, care îi uscau buzele, iar ea le umezea în grabă și neîndemânatic ca nu cumva să scape următorul val de plăcere. Am întors-o cu fața la perete ca să o simt mai bine. Gentil i-am coborât desu-ul ca în momentul când i-am simțit vlaga să șoptească în van “- Te vreau!”.
Primeam plăcere de la cea care o iubisem atâta timp, dar nu era a mea, pe când eu eram al ei. Astfel de momente cântăresc cât prima dată și le ții minte o viață întreagă.
Sleită de plăcere, cu zvâcniri în fiecare mușchi al corpului și cu genunchii moi, se lăsă ghidată de perete în jos. Își dă ochii peste cap și după ce mă trase și pe mine jos în genunchi, mă sărută de parcă trebuia să-mi transmită ceva important, dar nu ar fi avut puteri altfel.
“- Inima îți bate la fel de tare”, “cred că încă mă mai iubești”, iar eu am protestat inutil, căci nici eu nu mă crezusem “- S-o crezi tu!”.
Noaptea fu dulce, însă dimineața amară. Îmi destăinuise ce nu putuse aseară. Mă chemase pentru că se căsătorește, iar ea, “- Înainte de a face asta trebuia să…”, “vreau ca tu să fii fericit”.
Poți recunoaște un bărbat matur după cicatricea pe care o poartă, fie că e amintirea unei femei perfecte pe care nu a reușit să o cucerească sau cea a unei iubiri pierdute pentru totdeauna.
Secundele unui barbat 